Azur

Grupului i s-au atribuit numeroase merite muzicale (pe lângă acela de a fi „inventat” muzica lautareasca pop), însă, în lipsa unui istoric riguros al genului, acestea pot fi doar speculate. Paternitatea multora dintre șlagărele Azur este controversată, principalul rival fiind grupul Odeon din Buzău. Pe de altă parte, înzestrarea muzicală a instrumentiștilor din formație este mediocră în cele mai multe cazuri, iar aranjamentele sunt neîngrijit alcătuite. Limbajul armonic (acordic) monoton și evitarea improvizației de virtuozitate au mutat atenția publicului asupra versurilor cântate de solistul vocal și compozitorul Nelu Vlad (n. 1952), ceea ce justifică succesul grupului în fața publicului larg. De altfel, Nelu Vlad este singurul membru fondator implicat de-a lungul întregii cariere a Azurului – formația de acompaniament a avut o componență foarte instabilă.

Azur s-a constituit în jurul lui Nelu Vlad, care și-a început cariera muzicală în urma unui pariu. Tânărul se specializase inițial în chimie, după care a fost admis în Academia de Miliție. În urma unui scandal cauzat de o întrerupere de sarcină în familia lui (gest interzis în epocă), Nelu Vlad este exmatriculat în 1979 din Academie și are ideea de a organiza în timp record (o săptămână) o formație pentru nunți, prin care avea să-și întrețină familia.
În 1981, formația Azur este angajată în restaurantul „Rubin” din Brăila. Repertoriul este în permanență îmbogățit, fie prin preluări din muzica lăutărească și din muzica de dans la modă în țările balcanice, fie prin compozițiile lui Nelu Vlad. Restaurantul devine tot mai influent, astfel încât și formația câștigă reputație în oraș.
Într-o seară a anului 1985, comerciantul de casete audio Costel din Corod a venit la „Rubin” pentru a înregistra o oră din programul formației; fiecare din cei cinci membri a primit pentru aceasta un onorariu de 300 de lei. Înregistrarea respectivă avea să devină Volumul 1 al formației, o casetă foarte bine vândută în toată țara, conținând „Cenușăreasa”, „Nu sînt prost, dar nici deștept”, „Mona (Se mărită Mona)” și alte unsprezece piste. Prezentarea casetei, făcută de Nelu Vlad la începutul primei piste („Eu sînt pentru tine”), este următoarea: „Stimați ascultători, cântă pentru dumneavoastră formația Azur din Brăila: chitară bas – George Vâlcu, baterie – Ciocârlan Florinel, orgă electronică – Șonea Cristian, solist vocal și chitară armonie – Nelu Vlad. Vă dorim audiție plăcută!”.
Primul turneu al formației a cuprins 41 de concerte în orașele Moldovei, organizate de către sindicatele brăilene. Concertul de deschidere a turneului s-a ținut la arena Progresul din oraș. În perioada 1985–1989, formația a avut contracte cu Teatrul „George Bacovia” din Bacău, Teatrul „Fantasio” din Constanța, Teatrul de revistă din Pitești, Clubul de volei „Penicilina” din Iași și cu Orchestra Filarmonică din Sibiu.
În 1989, în urma unui scandal, formația a fost interzisă de către Securitate, membrii ei fiind încadrați muncitori pe șantier. Cu sprijinul Ministerului Culturii, interdicția a fost ridicată la scurt timp.
În 1990, formația a fost produsă de către Eurostar, prima casă de discuri înființată după Revoluție. Concurența neloială practicată de formațiile de manele înainte de 1989 s-a amplificat în următorii ani, fapt care a scăzut considerabil popularitatea formațiilor veterane (Azur, Generic, Odeon, Miracol C). O scindare în interiorul Azurului a dus la migrarea unei părți din componență către un nou grup, Superazur. Marca „Azur” a fost plagiată de către o formație din Mediaș, o alta din Cisnădie și una din Ploiești. Ca reacție la neregulile apărute pe piața muzicală, Azur nu a mai susținut concerte în perioda 1994–2004. În vara anului 2009, formația a marcat aniversarea a 30 de ani de la înființare printr-un spectacol dat în București, alături de formația Generic (ce aniversa, la rândul ei, 25 de ani de activitate).